VERSURI "ASCUNDE-TI FRUMUSETEA"
(ORIGINAL - ROMANIAN)
--------------------------------------------------------

Vers 1:

Vei suferi, că doare, unde noi te vom atinge...
Soarele se-ascunde după nori, până dimineața-n zori...
Până cade bruma peste flori...
Lovită de cei care n-au în suflete comori...

Unde-i pasărea care cânta, apoi promitea,
Cerul plin cu stele, după care te-amăgea...
A ruinat în Babilon, copilăria ta...
Ridică privirea!
Lupta n-o abandona!

Ascunde fața, draga mea, să n-o mai văd vreodată...
Ascunde frumusețea la care am renunțat...
Ești tânără și dulce, iar, eu, brută de bărbat;
O minte stăpânită de alcool si disperat...

Îmi pare rău, iubito, c-am atâta răutate...
Florile se scutură-n prezența furiei...
Zidurile ridicate, toate-s dărâmate...
Semințe decapitate chiar din pântecul mamei...

Sătulă de fapte și de minciuni,
Ține capul sus! Într-o zi vom fi mai buni!
Sătulă de atâtea promisiuni...
Ține capul sus! Într-o zi vom fi mai buni!
(x 2)

Vers 2:

Spune-mi ce s-a întâmplat...
De ce, podul dintre noi am ars?
Încet, totul a căzut, scrum s-a făcut...
Dar tu m-ai ridicat...
O leoaică lângă leu în regat...
Tu nu ai încetat...
Lacrimile-n rochie ți le-ai șters...
Ziuă s-a făcut... Te rog ține capul sus!

Aveai pletele în vânt, obrajii ți i-am sărutat...
Am zis că tu ești cea pentru care pământul străbat...
Am promis că vom privi natura dintr-un "zgârie nori"...
Uite-le cum cad în pat, petale de flori...

Corbul ce zbura, a vădit...
Vise atent ascunse a găsit...
Cactuși de ploaie cerșetori...
Grăbiții călători, cu destinație "Paradis"...
Doi dirijori...
Într-o coloană sonoră cu viori...
Ți-am cântat iubirea mea (x 2)

Vers 3:

Pe undeva ne-am pierdut, totul a căzut...
Cum plângeam... Pe amândoi, sa ne fi văzut...
Și-mi tot trec întrebări prin cap...
"Cum s-a întâmplat, în palat, regele să fie asasinat?"
Pun puțin pe pauză, sa privim în cauză...
Unde am lovit cu atâta violență-n flori?

Într-o casă luminată, cu mâncarea caldă-n față...
De pe acoperiș se vede cum iasă fum și...
Cum se-nalță pân' la cer, păcatele printre nori...
Se auzeau râsete, acuma-s doar fiori...

Unde sunt soldații, unde sunt bărbații...
Unde sunt stâlpii societății, familia și tații?
Aș vrea să fiu cu totul plin, da-s totul gol...
Să nu mai fie rece, la-ndepărtatul pol...

De ai putea să mă vezi, din nou, ca nou...
Împreună să-nfruntăm, să nu-mi fie dor...